Trip to Paris. Zilele 4&5

Nu intenţionam să cuplez poveştile din Paris în felul acesta, două câte două, pe zile, însă suntem prea curioşi să trăim offline, astfel că tot ce înseamnă social media e lăsat mai la urmă. E drept că ne ajută destul de mult lipsa wifi-ului la discreţie şi convorbirile limitate la telefon. E o vacanţă în care ne reamintim cât de bine e să te doară picioarele de la prea mult mers pe jos decât ochii şi capul de la prea mult stat în faţa calculatorului.

15 septembrie 2015 va ramâne în istoria zilelor petrecute la Paris drept cele 12 ore în care bucuria nespusă s-a întâlnit cu dezamăgirea. Să vă zic de ce.

Fericirea mare e legată de mâncare (pretty obvious, I know). Cum urcam noi alaltăieri la pas spre Montmartre, vedem pe dreapta un magazin desprins din cărţile cu poveşti, cu o mulţime de cutiuţe colorate, biscuiţi, ciocolăţele şi alte minuni. Facem un pact eu cu Ştefan, şi anume să ajungem mai întâi până la Sacré-Coeur şi abia la întoarcere să intrăm în universul dulciurilor. Şi aşa am şi făcut. Locul se numeşte La Cure Gourmande şi e situat pe strada care urcă dinspre metroul Anvers spre Sacré-Coeur. Au de toate, iar noi am vrut să le încercăm (cam) pe toate. Ştefan a umplut cu simţ de răspundere o pungă cu biscuiţi vrac de mai multe feluri – cu mult unt, cu ciocolată moale la mijloc, cu fulgi cremoşi de ciocolată prin aluatul consistent… destrăbălare fără margini. Am plecat din magazin şi cu o pungă de bunătăţi pentru ai noştri, să prelugim fericirea.

Acum vine reversul medaliei. Cum ne bucuram noi aşa de biscuiţii divini, am zis s-o luăm spre Concorde, Tuileries, zona unde figura pe hartă la Grande Roue. Îmi doream enorm să mă învârt, să văd Parisul de sus, să ne filmăm şi fotografiem în aer, să fie o nebunie superbă pe care s-o privim cu mult dor peste timp. Se pare că Universul s-a pus de-a curmezişul legat de dorinţa
mea. Chiar în perioada asta roata este strânsă şi renovată-extinsă, pentru a fi mai mare şi mai frumoasă până la iarnă. Mă tot uitam după ea, poate nu se vedea de copaci, poate i-au mutat locul, poate-poate… Dar nu, pur şi simplu nu era acolo. Ne-am resemnat, că n-aveam încotro, şi ne-am odihnit oasele pe scaunele verzi din Grădinile Tuileries, vorbind despre multe şi mărunte. Apoi am mers să vedem Turnul Eiffel în toată splendoarea sa nocturnă, apoi Champs Elysées, apoi spre casă fiindcă picioarele noastre nu mai puteau duce.

 

Când jungla urbană e superbă

Cea de-a cincea zi în Paris ne-a purtat paşii spre Chateau de Versailles, în afara Parisului. Pe drumul cu RER până acolo am cunoscut un cuplu în care ea era o rusoaică înaltă şi subţire, iar el un american din San Francisco mic şi chelios, dar foarte simpatic. Noi ne strâmbam la ploaie, ea se bucura teribil că a prins vreme de toamnă adevărată, nu ca în San Francisco unde n-a mai
plouat de luni de zile. Erau haioşi amândoi.

Am parcurs încăperile Versailles-ului fără un entuziasm ieşit din comun, probabil pentru că Louvre ne-a ridicat aşteptările foarte sus. Oricum, construcţia este impresionantă, grădinile superbe, iar întreaga zonă inspiră regalitate. Ne-a plăcut, iar acum uitându-mă pe fotografii îmi dau seama că am făcut o alegere foarte bună mergând acolo.

Cu o seară înainte, când ne îndreptam spre Eiffel, am remarcat o clădire cu muşchi şi plante în loc de beton, ceva de o frumuseţe aparte. Am zis că trebuie să revenim şi aşa am făcut, am fotografiat-o şi am tot lăudat iniţiativa. În perete cu această clădire se află Musee du Quai Branly, adică un muzeu foarte modern, cu grădini luxuriante care te întâmpină încă de la intrare, cu forme abstracte şi culoare ondulate, cu opere prezentate în lumini misterioase, totul foarte nonconformist pentru un muzeu obişnuit. Eram atât de entuziasmaţi de această descoperire (nu auzisem de Muzeul Branly până atunci şi rău făcusem). Am fost să vedem o expoziţie despre tatuatori şi tatuaje, am rămas şi pentru o altă colecţie de artă care prezenta istoria culturilor indigene din America, Asia, India, Oceania. Am urmărit inclusiv un video cu un ritual de divizizare, într-o semi-grotă amenajată în interiorul muzeului :)) Partea cea mai interesantă la Musee du Quai Branly este că exponatele clasice se întrepătrund cu filmuleţe plasate ici-colo, pentru a explica mai bine conceptul expoziţiei. Big up pentru Musee du Quai Branly, e un alt fel de a înţelege arta, mai ales după ce deja te obişnuieşti cu stilul imperial à la Louvre & Versailles.

Pe seară am cutreierat magazinele şi m-am ales cu o rochiţă albă care o să-mi bucure zilele de vară de la anul, am mâncat câte o pizza bună-bună la Vesuvio şi ne-a zguduit metroul Parisului sub cerul liber o bună bucată de drum 😀

Revenind… Dacă roată nu e, atunci mâine o să fie clar Montparnasse, pentru că ne plac prea mult înălţimile 😀

Bisous!
Corina

paris-24

paris-25

paris-23

paris

paris-2

paris-3

paris-4

paris-5

paris-6

paris-7

paris-8

paris-9

paris-10

paris-11

paris-12

paris-13

paris-14

paris-15

paris-16

paris-17

paris-18

paris-19

paris-20

paris-21

paris-22

 

Vezi cum a fost în Paris până acum:

http://corinazorzor.ro/trip-to-paris-zilele-23/

http://corinazorzor.ro/trip-to-paris-ziua-1/ 

Corina Zorzor

Street photography freshly made in Bucharest and above.

Related Posts
trip to paris ar 2 1
trip to paris 2