Posts in Tag

trip to paris

Am ales să petrecem ultimele două zile în Paris cât mai autentic. Mai ales azi, care a fost un fel de zi obişnuită din viaţa unui parizian, numai că fără muncă sau alte lucruri stresante. Doar plimbat, stat în parc, glumit cu oamenii cu care am intrat în contact – de la ospătar la femeia care-ţi vinde cel mai recent număr din ELLE. După ce ne-am luat croissante de la Du Pain et des Idées, o brutărie cochetă şi tentantă pe care o aveam pe listă dinainte să ajungem aici, le-am

Nu intenţionam să cuplez poveştile din Paris în felul acesta, două câte două, pe zile, însă suntem prea curioşi să trăim offline, astfel că tot ce înseamnă social media e lăsat mai la urmă. E drept că ne ajută destul de mult lipsa wifi-ului la discreţie şi convorbirile limitate la telefon. E o vacanţă în care ne reamintim cât de bine e să te doară picioarele de la prea mult mers pe jos decât ochii şi capul de la prea mult stat în faţa calculatorului. 15 septembrie 2015 va ramâne

Bonjour à tous! De când am ajuns la Paris putem spune că ne-am dat kilometrajul peste cap. A trecut ceva timp de când nu ne-am mai plimbat atât de mult şi cu atâta sete şi entuziasm să îngrămădim cât mai multă bucurie în fiecare moment. La final de zi picăm laţi, dar fericiţi că suntem aici şi avem, în sfârţit, vacanţa de vis pe care ne-o doream! Sâmbătă, ziua în care am ajuns, a fost foarte obositoare, cu multe drumuri şi agitaţie, astfel încât mulţumirea adevărată a venit abia seara, când

Când în sfârşit ajungi în faţa Turnului Eiffel, uiţi de tot şi toate. Ploaia parcă e mai senină, hainele ude nu-s mare scofală, umbrela e cel mai frumos accesoriu şi-ţi vine să zâmbeşti fără motiv. Asta ni s-a înâmplat ieri, după mii de kilometri făcuţi din Bucureşti până la Turn. Mulţi în aer şi-n viteză, după care destui pe jos, sub umbrelă, până la marea fericire. Şi ce fericire! Am ajuns la mansarda noastră cochetă din zona La Fayette, zonă cu o mulţime de magazine, cafenele şi patiserii desprinse din

Dorința nebună de a vedea Parisul a început undeva la granița dintre generală și liceu, pe când alegeam că o să urmeze patru ani de franceză pe pâine și-i așteptam nerăbdătoare. S-au scurs rând pe rând lunile și anii mei de iubire cu franceza, însă mi-a rămas același dor de un loc pe care nu l-am văzut niciodată, dar prin care am călătorit de sute de ori cu mintea. Tot acolo, în minte, îmi auzeam deseori gândurile în franceză, imaginându-mi cum vorbeam cu degajare despre diverse lucruri cu francezi nativi, undeva