„Room” (2015), un film cât o lume întreagă

Fără a suna ca o rezoluție care să-mi schimbe viața, dintr-acelea puse pe hârtie la început de an, mi-am promis că o să-mi îmbogățesc serios cultura cinematografică. Cât mai multe filme, cât mai diverse, cât mai departe de gusturile mele, fiindcă toate mă ajută într-un fel sau altul.

Așa că trec în revistă filme vechi, pe care, spre rușinea mea, le-am ratat până acum, dar și filme actuale, pelicule abia intrate în cinematograf, capodopere și filme ușurele, de toate pentru toți. Ștefan oricum iubește filmele, așa că inițiativa mea n-a putut decât să-l încânte, deci e armonie în familie 😀

Acum două seri am ales „Room” (2015), o dramă frumoasă și foarte bogată în simplitatea ei. Este povestea unei mame și a fiului ei de 5 ani, Jack, care trăiesc în captivitate, fără ca cel mic să fi văzut vreodată lumea de partea cealaltă a pereților. Universul lui este înghesuit într-o cameră modestă, cu un singur ochi de fereastră spre cer, însă cu multă imaginație ascunsă în dulapul de haine și-n cojile de ou întinse pe ață, ce arată ca niște șerpi imenși. Jack e un copil pentru care nu există câini adevărați, vată de zahăr sau străzi pline de mașini.

room-film

O lume într-o cameră, până când…

Printr-o minune și un strop de noroc, puștiul ajunge afară, în lumea mare. Se izbește de ea, e îngrozit și plânge, pentru că nimic nu seamănă cu ce știa. Atunci încep întrebările, începe teama și farmecul. Avem de-a face cu un personaj construit perfect, a cărui inocență e expresia gândurilor noastre din fiecare zi.

Personal vorbind, mă fascinează monologurile copiilor, cu atâta adevăr simplu în ele. Ei văd fără filtre și, chiar și cu puține date despre lume, trag concluzii la care noi ajungem după zeci de ședințe la psiholog. Mi se pare lăudabil să reușești să recreezi tonul unui copil de câțiva ani, să pui în scris gândurile lor mici și elastice, să scrii scenarii de film care te fac să te întorci către tine. E remarcabil să scapi de toate convențiile de adult ocupat, care dă telefoane și trebuie să-i mulțumească pe cei din jur. Câți reușesc, de fapt?

room-film-1

„Room” e un film despre perspective, frici și obișnuință, ca un frumos mozaic într-o lume prea mare. Câte-s de făcut, cât spațiu avem la dispoziție și cât de puțin timp este, gândește Jack. E greu să accepți, mai ales când ai 5 ani, că tot ce știi despre lume și e atât de confortabil și adevărat nu reprezintă nici un crâmpei din lumea largă. Câte-s de descoperit! Cât seamănă cu fiecare zi a noastră 🙂

În concluzie, așteptați-vă la o dramă emoționantă, cu neputință și remușcare, cu multă iubire mamă-fiu și invers, cu inocență cât să vă țină tot anul. Merită să vă scufundați în lumea lor, fiindcă-i și a voastră.

*Am scris articolul acesta cu Alexandrina Hristov în urechi, fiindcă nimic nu vorbește mai frumos despre copilărie și imaginație pură, ce atinge stelele 🙂 Pământul nu ne-a dat prea mulți copii adulți. Să-i prețuim! 

Corina Zorzor

Street photography freshly made in Bucharest and above.

Related Posts