[țțțțțțțocc!] … hâ-hâ-hâ!… [țțoc!] …gălușcă mică!  O ploaie de pupici se revarsă la mai puțin de un metru distanță, pe cele două scaune de tren din fața noastră. Gigel și Gigica, pe numele lor de scenă, sunt trecuți de 40 ani și teribil de amorezați, și au acum, pe drumul spre Constanța, cea de-a treia întâlnire a lor, în spatele liceului, combinată cu un chiul cu emoții. Ea se fâstâcește, el e nesătul după încă un sărut și nu știe cum s-o mai înghesuie. Are o burtă generoasă, ce-i acoperă bine de

Nu am mai scris aici de vreo 4 săptămâni și nu fiindcă aș fi rămas fără subiecte, ci mai mult fără cuvinte. S-au întâmplat prea multe într-un timp prea scurt, s-a strâns prea mult negru în viețile multora dintre noi, aici și peste granițe, n-a fost nici pe departe ușor. Am considerat de la început că nu sunt în măsură să vorbesc despre asta, pentru că n-aș reuși niciodată, cu toată empatia posibilă, să înțeleg cu adevărat ce e în inimile oamenilor direct afectați. Așa că mi-am păstrat frământările și tristețea

Se făcură 4 ani de când împărțim același suflet. 4 ani de luat în brațe cu sau fără motiv, când motivul e mereu unul: foarte mult drag. 4 ani de când 21 înseamnă 2 în 1 și e mai bine ca niciodată. 4 ani de „hai să luăm prăjituri diferite, ca să gustăm unul de la altul”. 4 ani de mii de fotografii cu zâmbete cât toată fața. 4 ani de plimbări lungi de la Unirii până acasă, doar pentru că ne place răcoarea nopților de vară și liniștea gândurilor noastre în

Era trecut de 10 seara și eu mă învârteam deja de vreo 2 ore printre saci imenși plini cu haine, genți, cărți, cutii cu toate mărunțișurile care se adună într-o casă. Tot sortam, puneam puloverele la raftul de pulovere, mai duceam o cană la bucătărie, mai eliberam câte un sac și eram bucuroasă că se împuținau lucrurile. Hai că nu mai e mult, uite, am găsit un loc unde să-mi pun toate gențile, dar ce fac cu încălțămintea? și de ce naiba o fi geanta asta neagră așa grea? păi

Orice aș face și oriunde aș ajunge, o bună parte din inima mea rămâne aici, acasa, lângă mare, lângă mama, tata şi frăţiorul, lângă școala și anii liniștiți care m-au pregătit pentru tot ce-a urmat. E o poveste lungă și frumoasă la capătul căreia sunt eu, un om care iubește libertatea mai mult ca orice și care și-a format câteva convingeri, nu multe, dar de fier. Multe lucruri s-au schimbat de când am plecat de acasă… …multe traiste s-au adăugat în spate, dar și mult frumos a venit. Mă gândesc

Când le-am fotografiat prima dată pe Gabriela Atanasov și Rusanda Cojocaru, as in Sweet Paprika & Bookletta, era august 2013, pe înserat, și știam că tocmai luau naștere cele mai reușite ipostaze pentru Moda străzii de până la acea vreme. Timpul a trecut și am ajuns astăzi la o serie proaspătă de zâmbete, ținute faine și chipuri luminoase în fotografiile mele, tot cu ele două în rolurile principale. Cu Gabi și Sanda e simplu: sunt naturale și au acel frumos pe care nu-l dau hainele, cât atitudinea senină, deschisă, neafectată.

Din minunata vacanță la Paris ne-am întors cu peste 2000 de fotografii și aproape tot atâtea povești și întâmplări fericite. Pentru că așa e viața pariziană, plină de surprize și frumos, mai ales când te hotărăști să-l surprinzi (frumosul, adică) în fotografii și să construiești o ediție de moda strazii memorabilă. Încă de când am ajuns în Paris am văzut potențialul. Era acolo, la fiecare pas, când am ieșit pe la gura de metrou de pe strada unde am fost cazați timp de o săptămână. Mi-am spus „Păi aici, dacă

1 10 11 12 13 14 15 Page 12 of 15