Orice aș face și oriunde aș ajunge, o bună parte din inima mea rămâne aici, acasa, lângă mare, lângă mama, tata şi frăţiorul, lângă școala și anii liniștiți care m-au pregătit pentru tot ce-a urmat. E o poveste lungă și frumoasă la capătul căreia sunt eu, un om care iubește libertatea mai mult ca orice și care și-a format câteva convingeri, nu multe, dar de fier. Multe lucruri s-au schimbat de când am plecat de acasă… …multe traiste s-au adăugat în spate, dar și mult frumos a venit. Mă gândesc

Când le-am fotografiat prima dată pe Gabriela Atanasov și Rusanda Cojocaru, as in Sweet Paprika & Bookletta, era august 2013, pe înserat, și știam că tocmai luau naștere cele mai reușite ipostaze pentru Moda străzii de până la acea vreme. Timpul a trecut și am ajuns astăzi la o serie proaspătă de zâmbete, ținute faine și chipuri luminoase în fotografiile mele, tot cu ele două în rolurile principale. Cu Gabi și Sanda e simplu: sunt naturale și au acel frumos pe care nu-l dau hainele, cât atitudinea senină, deschisă, neafectată.

Din minunata vacanță la Paris ne-am întors cu peste 2000 de fotografii și aproape tot atâtea povești și întâmplări fericite. Pentru că așa e viața pariziană, plină de surprize și frumos, mai ales când te hotărăști să-l surprinzi (frumosul, adică) în fotografii și să construiești o ediție de moda strazii memorabilă. Încă de când am ajuns în Paris am văzut potențialul. Era acolo, la fiecare pas, când am ieșit pe la gura de metrou de pe strada unde am fost cazați timp de o săptămână. Mi-am spus „Păi aici, dacă

Am ales să petrecem ultimele două zile în Paris cât mai autentic. Mai ales azi, care a fost un fel de zi obişnuită din viaţa unui parizian, numai că fără muncă sau alte lucruri stresante. Doar plimbat, stat în parc, glumit cu oamenii cu care am intrat în contact – de la ospătar la femeia care-ţi vinde cel mai recent număr din ELLE. După ce ne-am luat croissante de la Du Pain et des Idées, o brutărie cochetă şi tentantă pe care o aveam pe listă dinainte să ajungem aici, le-am

Nu intenţionam să cuplez poveştile din Paris în felul acesta, două câte două, pe zile, însă suntem prea curioşi să trăim offline, astfel că tot ce înseamnă social media e lăsat mai la urmă. E drept că ne ajută destul de mult lipsa wifi-ului la discreţie şi convorbirile limitate la telefon. E o vacanţă în care ne reamintim cât de bine e să te doară picioarele de la prea mult mers pe jos decât ochii şi capul de la prea mult stat în faţa calculatorului. 15 septembrie 2015 va ramâne

Bonjour à tous! De când am ajuns la Paris putem spune că ne-am dat kilometrajul peste cap. A trecut ceva timp de când nu ne-am mai plimbat atât de mult şi cu atâta sete şi entuziasm să îngrămădim cât mai multă bucurie în fiecare moment. La final de zi picăm laţi, dar fericiţi că suntem aici şi avem, în sfârţit, vacanţa de vis pe care ne-o doream! Sâmbătă, ziua în care am ajuns, a fost foarte obositoare, cu multe drumuri şi agitaţie, astfel încât mulţumirea adevărată a venit abia seara, când

Când în sfârşit ajungi în faţa Turnului Eiffel, uiţi de tot şi toate. Ploaia parcă e mai senină, hainele ude nu-s mare scofală, umbrela e cel mai frumos accesoriu şi-ţi vine să zâmbeşti fără motiv. Asta ni s-a înâmplat ieri, după mii de kilometri făcuţi din Bucureşti până la Turn. Mulţi în aer şi-n viteză, după care destui pe jos, sub umbrelă, până la marea fericire. Şi ce fericire! Am ajuns la mansarda noastră cochetă din zona La Fayette, zonă cu o mulţime de magazine, cafenele şi patiserii desprinse din

1 10 11 12 13 14 Page 12 of 14