Zilele acestea citesc o carte care a venit la mine exact la timpul potrivit, adică în perioadă cu mari încercări creative :). Îi zice Creative Confidence, unde frații Tom Kelley și David Kelley vorbesc – iar, după ce mulți alții care au făcut-o până acum, însă într-o notă foarte sinceră și personală – despre cum fiecare început e greu, cu atât mai mult când e vorba de un început în sfera creativității. E tentant să renunți și să revii la ceva mai confortabil, s-o lași naibii de creativitate care-i atât de subiectivă și

Una dintre cele mai frumoase zile ale verii este duminica (sau lunea, uneori) în care aștept bâțâind din picior să se copieze fotografiile de la mare de pe cardul aparatului foto în laptop. Sunt fotografiile acelea numeroase și atât de așteptate tot anul, făcute cel mai adesea în câteva zile de vară petrecute pe fugă, acasă, însă trăite la maximum. Acolo, în toți acei pixeli a peste 500 de fotografii, sunt îngrămădite toate bucuriile noastre – bucuria de a petrece câteva zile de vară la mare, fericirea enormă de a mai vedea încă

Fură. Fură din orice loc unde vibrează inspirația sau îți alimentează imaginația.  Devorează filme, muzică, picturi, cărți, poeme, fotografii, conversații, vise, copaci, arhitectură, semne de circulație, nori, lumină și umbre.  Alege să furi numai de la lucrurile care vorbesc direct sufletului tău. Dacă faci asta, munca (și furtul) tău vor fi autentice.  Autenticitatea este de neprețiut.  Originalitatea este non-existentă.  Nu te obosi să ascunzi furtul – sărbătorește-l dacă ai chef.  Adu-ți aminte ce spunea Jean-Luc Godard: Nu contează de unde iei lucrurile, ci încotro le duci.  (Paul Arden, Gândește fix

Să fi avut vreo 6-7 ani. Apartamentul cu 3 camere de la etajul 4, același pe care-l numesc acasă și astăzi, era încă un univers nedescoperit complet de mine. Îmi făceam de lucru prin casă cu orice – număram florile de pe fața de masă din bucătărie, inventam cuvinte și le rosteam în gând până când nu mai aveau niciun sens nici măcar pentru mine. Luam pixuri colorate și le plimbam pe linoleum de la un cap la altul al camerelor (pentru mama era o ușurare că nu făceam asta pe

Știi momentele acelea în care simți că ești exact în locul potrivit și nimic mai frumos nu există pe acest pământ, e o clipă minunată, nemaiîntâlnită, perfectă? Imaginează-ți starea asta și multiplic-o cu 10 și o să-ți dai seama cum m-am simțit eu când am ajuns în Cartierul Cotroceni. Am hoinărit pe străzile celei mai frumoase bucăți de București. Este vorba despre Parcul Romniceanu și străduțele din preajma lui, pe care poți să le consideri tot un parc, fiindcă sunt incredibil de liniștite, de senine și răcoroase în același timp, și

„Try to learn to breathe deeply, really to taste food when you eat, and when you sleep, really to sleep. Try as much as possible to be wholly alive with all your might, and when you laugh, laugh like hell. And when you het angry, get good and angry. Try to be alive. You will be dead soon enough.” Ernest Hemingway

1 10 11 12 Page 12 of 12