Ascultă și citește… Am un lăstar de portocal care tronează pe blatul din bucătărie, suficient de aproape de lumină, dar și de mine atunci când pregătesc ceva bun. Mi-am dorit enorm unul și simt că a venit în viața mea exact la momentul potrivit. De ce un lăstar de portocal? Pentru că în liceu am iubit romanul cu același nume, scris de Jose Mauro de Vasconcelos, și mă gândeam cât e de frumos să ai un portocal numai al tău, căruia spui ce te doare și să te molipsească cu optimism și

Mă număr printre oamenii aceia puțini care se simt în formă maximă la primele ore ale dimineții. Sunt matinală și-mi place să încep ziua cu tot ce-i mai frumos: câteva file dintr-o carte, un articol util pentru job, o melodie veselă, un duș cu miros de portocale și, mai ales, un mic dejun bogat, sățios, mega-gustos. În familia mea se mănâncă dintotdeauna micul dejun și e considerat un fel de lucru sfânt, așa că nu puteam crește altfel decât îndrăgostită de acest moment al zilei. Ba chiar pot spune că e cea mai așteptată masă din

Acum, că ne-am tras puțin sufletul și am pus toate lucrurile la locul lor, pot să vă povestesc cum ne-am mutat și cum au fost primele zile acasă, la acest acasă atât de mult așteptat și iubit. Are you ready? 😀 *** Era vineri, undeva după ora 22 și după multe ore obositoare de muncă. Căram saci imenși cu haine, încălțăminte și multe mărunțișuri și le trânteam în hol și în sufrageria în care încă mai mirosea a ciment și vopsea lavabilă. Camerele atât de goale deveniseră deodată neîncăpătoare și tot ce

Puține lucruri egalează nerăbdarea de a te muta, în sfârșit, la casa ta. Fie ea și incompletă, fără draperii spectaculoase și perne care umplu tot patul. Parcă nici nu mai contează. Când vezi soarele inundând sufrageria și cățărându-se pe mobila de bucătărie, nu-ți mai rămâne decât să numeri zilele și orele până când vei fi în sfârșit acolo, ca să te bucuri de razele acelea în fiecare dimineață. E grea așteptarea, dar niciodată n-a fost mai dulce, mai senină și mai optimistă. Și cum în cea mai mare parte din

Când nu prea îți ajunge timpul pentru mare lucru, începi să te gândești: ce ar merge acum o vacanță, undeva departe, pe o plajă cu nisip fin și apă azurie, cu multă liniște și fără semnal la telefon… și câte și mai câte clișeuri prăfuite. Nu zic, vacanțele au farmecul lor și doza bună de relaxare autentică și trainică. Însă părerea mea e că te poți bucura de timp valoros oriunde te-ai afla și în orice perioadă, fie ea una aglomerată. Timpul de calitate e chiar aici, în timp ce

Să bei un vin alb demi-sec dintr-o cupă rotundă, cu picior subțire și elegant, e o imagine pe care o aveam în minte încă de mică. Și când cupa rotundă a paharului e multiplicată cu 6 și vine la set pentru noua casă, apăi eu nu mai pot cere prea multe ca să fiu complet fericită. În ultima vreme mă bucură multe lucruri materiale, mari sau mărunte, toate menite să întregească noua căsuță: vineri a venit patul master, cu tăblia lui tapițată în roz somon satinat, pe care ni l-am comandat

Deși e frumos tare aici, la voi, la noi, la mine, câteodată vreau să cobor, să mai iau o pauză. Așa, pentru o după-amiază într-un weekend. Și când zic că vreau să încetinesc ritmul, nu mă refer la izolarea totală de realitate, cum se întâmplă când fug la Constanța. Pentru că acolo e mereu la fel, mă rup de tot ce mă apasă și doar stau, de parcă am din nou 17 ani și singura mea grijă e să mă descurc cât mai bine la DELF. Vreau timpul meu liber aici,

1 8 9 10 11 12 14 Page 10 of 14