După 5 ani de stat împreună

Era trecut de 10 seara și eu mă învârteam deja de vreo 2 ore printre saci imenși plini cu haine, genți, cărți, cutii cu toate mărunțișurile care se adună într-o casă. Tot sortam, puneam puloverele la raftul de pulovere, mai duceam o cană la bucătărie, mai eliberam câte un sac și eram bucuroasă că se împuținau lucrurile. Hai că nu mai e mult, uite, am găsit un loc unde să-mi pun toate gențile, dar ce fac cu încălțămintea? și de ce naiba o fi geanta asta neagră așa grea? păi normal, hârtii, pliante, cremă de mâini, ce nu-i aici… Scotoceam fără prea mult interes prin geantă, mirată de tot ce-am cărat după mine prin oraș toată săptămâna și pornită să arunc mare parte din lucrușoarele alea.

Și găsesc un plic alb, dolofan…

Un scris foarte cunoscut, folosirea cuvântului magic „fraieră”, gata, știu, dar ce-i cu el aici și de când stă în geanta asta? Deschid plicul și găsesc o felicitare cu un frumos Je t’aime pe față și multe cuvinte grăsane, cu umplutură de amintiri delicioase, înăuntru. Sunt scrise ba pe felicitare, ba pe post-it-uri, peste tot, fiindcă se adună multe de zis, de râs, de plâns, de adus aminte după 5 ani trăiți împreună. Și-am început. Și nu m-am mai oprit. Citeam și plângeam, plângeam și citeam. Și mai și râdeam, printre sughițuri! Cum a reușit ea, draga de Habiba, să facă retrospectiva vieții noastre împreună (pentru că nu-s doar 5 ani de stat împreună, ci vreo 13 de când suntem cât se poate de apropiate – This is the end of an era, vă zic!) în câteva bucăți de hârtie. Cum le-a vârât (știu că-ți place cuvântul ăsta :P) ea printre zecile de bagaje fără să mă prind și câtă răbdare (!) a putut să aibă până l-am găsit, într-un final. Gândiți-vă că plicul stă acolo de vineri seara – eu am plecat la Constanța câteva zile, m-am întors șiii abia aseară, din greșeală, am dat peste el.

Acolo, printre mormane de haine prea multe pentru un spațiu prea mic, stăteam ghemuită deasupra felicitării mele și inundam rândurile scrise de Habiba. Ștefan mă auzea din cealaltă cameră și credea că râd în hohote. Și nu era departe de adevăr, pentru că lacrimile de fericire și de emoție cu carul sunt unul dintre punctele forte între mine și pisica mea.

Puține lucruri sunt la fel de puternice ca o prietenie care crește odată cu tine, pe zi ce trece, atât de bogat. Bineînțeles că povestea nu se termină aici, bineînțeles că vom fi mereu una pentru cealaltă ceea ce am fost în toți acești ani, nici n-am putea altfel, am fi incomplete rău de tot.

Octombrie ne rămâne în suflet

Printre multele lucruri pe care le avem în comun se numără și faptul că ne-am îndrăgostit amândouă în zilele lui octombrie și de atunci ne sărbătorim fericirea în fiecare an. De-acum o să ne amintim cum tot la începutul lui octombrie a venit și momentul să locuim la mai mult de 5 minute una de cealaltă 🙂 pentru prima dată în 13 ani.

Because yes, we have to live with boys now. And we simply looove that. Doar că-i sfâșietor să te desprinzi de o pisică ce te înțelege și te știe atât de bine, după atâția ani în care am fost ca siamezele. Ce-avem noi e aur curat și nicicând cuvintele scrise pe hârtie albă și roz n-au fost mai prețioase!

V-am mai zis că-s norocoasă? Vă mai zic o dată: I really am!

5-ani-impreuna-habiba-4

5-ani-impreuna-habiba-2

5-ani-impreuna-habiba-3

La 5 ani diferență, la fel de rânjite

dupa-5-ani-impreuna-res

Corina Zorzor

Street photography freshly made in Bucharest and above.

Related Posts