Cartierul Cotroceni – Cel mai frumos loc din București

Știi momentele acelea în care simți că ești exact în locul potrivit și nimic mai frumos nu există pe acest pământ, e o clipă minunată, nemaiîntâlnită, perfectă?

Imaginează-ți starea asta și multiplic-o cu 10 și o să-ți dai seama cum m-am simțit eu când am ajuns în Cartierul Cotroceni. Am hoinărit pe străzile celei mai frumoase bucăți de București. Este vorba despre Parcul Romniceanu și străduțele din preajma lui, pe care poți să le consideri tot un parc, fiindcă sunt incredibil de liniștite, de senine și răcoroase în același timp, și de înmiresmate de teii bătrâni.

Altfel zis, ai o portiță spre rai care ți se deschide chiar în inima orașului. Odată ce intri, timpul încetinește, soarele e mai blând și-ți dorești cu ardoare să ai parte de frumusețile astea în fiecare dimineață, când te trezești. De mult nu m-am mai bucurat atât de mult de un loc, de o stare, de o zi. După-amiaza de ieri, în zona Romniceanu, m-a transformat în cea mai fericită fată din București, acest București al meu, compus din străzi de poveste și curți scăldate în flamenco, cum se întâmplă în Cartierul Cotroceni.

Care e legătura cu flamenco, vă întrebați?

Well, partea cu adevărat superbă abia acum urmează. Ca să ajungi pe străduțele frumoase, trebuie s-o iei prin parcul Romniceanu, apoi să cobori pe niște scări lungi. Știam de existența acestor scări, iar Ștefan al meu știa și unde se găsesc, așa că asta ne-a fost calea. Era umbră și plăcut, eu eram mai fericită ca un labrador, așa că…fotograful a devenit model! 😀

Cât timp băiatul îmi făcea poze, am ascultat cel mai frumos flamenco. Din curtea de lângă scări se auzeau acorduri ușoare de chitară, ceva foarte asemămător cu Entre Dos Aguas, acompaniate de sunetul tacâmurilor pe farfurie și voci vesele, povestind. Îmi doream mai mult ca niciodată să fiu de partea cealaltă a gardului, la masa lor de sub bolta de viță de vie, în cea mai liniștită după-amiază de duminică din câte am trăit vreodată.

Nu puteam să-i văd de gardul des, toată intimitatea era a lor și îi invidiam pentru asta. Însă am avut ocazia să mi-i imaginez cum am vrut eu, adică trei generații la aceeași masă, de la bunici până la nepoți, vin rece turnat în pahare cu picior, o carafă de limonadă cu miere pentru cei mici și un moment îndelung așteptat: servirea prăjiturii cu blat pufos și căpșuni! 🙂

A fost o zi de vis, altceva nu pot spune. Treceam pe lângă toate casele acelea din Cartierul Cotroceni, atât de îmbătrânite de timp și-mi imaginam alte dimineți și seri petrecute în sufrageriile lor, mă gândeam cum e să ai obloane de iederă deasă la ferestre și atâta liniște-n curte.

Cum să fie? E exact ce trebuie. Sunt sigură.

Dar voi? Voi pe unde sunteți fericiți în București?  

cotroceni-romniceanu-8

cotroceni-romniceanu-7

cotroceni-romniceanu-6

cotroceni-romniceanu-5

cotroceni-romniceanu-3

cotroceni-romniceanu-2

cotroceni-romniceanu

Corina Zorzor

Street photography freshly made in Bucharest and above.

Related Posts