Bluza de mătase trecută prin trei generații

bluza de mătase poza 1

Să fi avut vreo 6-7 ani. Apartamentul cu 3 camere de la etajul 4, același pe care-l numesc acasă și astăzi, era încă un univers nedescoperit complet de mine. Îmi făceam de lucru prin casă cu orice – număram florile de pe fața de masă din bucătărie, inventam cuvinte și le rosteam în gând până când nu mai aveau niciun sens nici măcar pentru mine. Luam pixuri colorate și le plimbam pe linoleum de la un cap la altul al camerelor (pentru mama era o ușurare că nu făceam asta pe pereți). Eram învățătoare pentru elevii mei imaginari și, mai mult decât orice, petreceam câte o jumătate de zi admirând umerașele cu haine ale mamei.

„Când oi crește, poți să le iei pe toate” 

Contemplam dulapul ei cu haine care mi se păreau atât de mari și de îndepărtate de mine. Mama nu a fost niciodată una dintre acele femei cu garderobe impresionante, însă atâtea câte avea, hainele ei erau de o raritate nemaiîntâlnită pentru mine. Mă puneam pe jos și admiram fustele lungi, ușor crețe în talie, ușor străvezii, ușor din altă lume. „Când oi crește, poți să le iei pe toate, sunt ale tale”, îmi zicea mama de fiecare dată când mă vedea cu privirea atârnată de șifonier.

Mă bucuram tare când auzeam asta. Treceam cu mâna peste materialele moi, uni sau înflorate; le păzeam și le făceam planul pentru peste nu știu câți ani. Păreau toate smulse dintr-un basm oriental și păstrate cu sfințenie acolo, la mine acasă, la malul mării. Aveam și câteva perechi de încălțări peferate – sandalele albe de mireasă și niște pantofi vișinii cu toc amețitor de înalt pentru mintea mea de atunci.

Textura care m-a cucerit

Și am crescut așa, cu gândul la niște haine simple care aș fi vrut atât de mult să fie ale mele. Au trecut anii, au apărut alte visuri în materie de vestimentație, mi-am luat gândul de la materialele vaporoase din dulapul mamei. Până când a venit chiar ea la mine într-o zi, parcă vrând să-și țină promisiunea de acum 18 ani. Mi-a arătat una dintre bluzele ei, albă cu flori mărunte și gri, dintr-o textură de neimaginat de catifelată. „E mătase naturală”, mi-a spus, „adusă din Dubai. A fost a lu’ mamaie, dar n-a purtat-o deloc. Eu, doar de vreo 3 ori. Hai, ia-o tu, că merge purtată cu un pantalon mai înalt”. Eu am făcut ochii mari de bucurie, am pus-o repede pe mine și-am început să mă gândesc cu ce aș putea s-o port.

Mi-am adus aminte atunci, cu toate amănuntele, de cei 6-7 ani ai mei, când stăteam cu ochii ațințiți la șifonier. Bluza de mătase din fotografii era una dintre acele haine. Îmi este în continuare mare, foarte largă, dar atât de plăcută la atingere și absolut perfectă pentru zilele toride!

În weekend am scos bluza de mătase la plimbare prin Herăstrău, ne-am oprit la terasa Tête à Tête, un loc superb din parc, și aproape că m-am împrietenit cu cele peste 35 de grade, grație bluzei mele care a cunoscut deja 3 generații!

Și a trăit (și trăiește în continuare) fericită alături de bluza de mătase acum a ei… 😀 Pe voi ce povești vă leagă de hainele voastre?

bluza-matase (7)

bluza-matase (1)

bluza-matase (3)

bluza-matase (4)

bluza-matase (5)

bluza-matase (6)

bluza-matase-(9)

bluza-matase-(10)

 

Corina Zorzor

Street photography freshly made in Bucharest and above.

Related Posts